Tot ce trebuie să știi despre ataxia glutenică

Ataxia este termenul medical pentru lipsa controlului muscular sau a capacității de a coordona mișcările voluntare. Ataxia este un semn al unei afecțiuni subiacente și poate provoca dificultăți legate de mers, coordonare, vorbire, mișcarea ochilor și înghițire.

Ataxia apare atunci când partea creierului care controlează coordonarea musculară, cerebelul, este afectată. Numeroase afecțiuni diferite pot provoca ataxie, precum un accident vascular cerebral, abuzul de alcool, anumite medicamente, paralizia cerebrală, o tumoare, scleroza multiplă și alte afecțiuni autoimune, inclusiv boala celiacă.

Ataxia glutenică este o afecțiune autoimună în care anticorpii unei persoane cu boală celiacă sau cu o altă formă de sensibilitate la gluten își direcționează atacul către cerebel, afectând sistemul nervos central. Ataxia glutenică nu este încă pe deplin înțeleasă și nici recunoscută în mod universal în comunitatea medicală.

Cât de frecventă este ataxia glutenică?

Nu este clar nici cât de frecventă este această afecțiune. Un grup de cercetători a concluzionat că sensibilitatea la gluten reprezenta cea mai importantă cauză unică de ataxie, în cazurile în care problema nu este legată de o afecțiune diagnosticată, precum paralizia cerebrală. Alte studii susțin că ataxia glutenică ar putea fi un factor implicat la aproximativ 23% dintre pacienții cu ataxie de cauză necunoscută.

Multe lucruri rămân încă necunoscute în privința cauzelor și a factorilor de risc legați de ataxia glutenică. Cercetările realizate până acum asociază această afecțiune cu boala celiacă și identifică o prevalență a aceleiași variante genetice pe care o au și majoritatea pacienților celiaci. Boala celiacă apare aproape exclusiv la persoanele care prezintă anumite variante ale genelor pentru antigenul leucocitar uman (HLA), cu toate că se consideră că și alți factori de mediu joacă un rol în dezvoltarea bolii.

Există, de asemenea, unele dovezi că persoanele care suferă de ataxie glutenică vor dezvolta și semne de atrofie cerebeloasă, adică o reducere a volumului cerebelului.

Ataxia glutenică este o afecțiune progresivă, cu simptome neurologice. Acest lucru înseamnă că simptomele pot debuta ușor și pot evolua treptat, devenind sever invalidante. Simptomele pot fi identice cu cele ale altor forme de ataxie, ceea ce face ca stabilirea unui diagnostic precis să fie extrem de dificilă. Printre simptomele mai frecvente care pot apărea în ataxia glutenică se numără:

• probleme legate de mișcările obișnuite, precum mersul sau controlul brațelor
• instabilitate, pierderea echilibrului
• probleme de coordonare
• pierderea abilităților de precizie, precum capacitatea de a-și încheia o cămașă la nasturi sau de a scrie
• dificultăți de vorbire
• deteriorarea vederii
• simptome ale afectării nervilor la nivelul mâinilor, picioarelor și membrelor.

Chiar dacă ataxia glutenică este asociată cu sensibilitatea la gluten, simptomele digestive nu sunt neapărat prezente.

Întrucât boala este progresivă, simptomele se vor schimba în timp. Este frecvent ca primele semne ale ataxiei glutenice să se manifeste prin dificultăți la mers, ceea ce înseamnă că persoana respectivă are o probabilitate mai mare de a se împiedica și de a se clătina, sau de a dezvolta un mod anormal de a merge. În timp, pot apărea și alte probleme, precum amețeli, pierderea echilibrului, dificultăți de vorbire și afectarea abilităților motorii fine necesare pentru activități de precizie.

Boala se poate ameliora, în stadiile incipiente, prin trecerea la o dietă fără gluten, însă, cu cât rămâne mai mult timp nediagnosticată, cu atât este mai probabil ca simptomele să devină permanente. Cea mai acceptată metodă de diagnosticare a ataxiei glutenice este efectuarea testelor pentru boala celiacă.

În prezent, ataxia glutenică poate fi tratată doar prin eliminarea completă a glutenului din alimentația persoanei afectate. Chiar și urmele minime de gluten pot permite continuarea evoluției bolii, motiv pentru care este esențial să fii strict și extrem de atent în alegerea unor alimente fără gluten, sigure, precum și în evitarea oricărei posibilități de contaminare încrucișată accidentală.

Cercetările au arătat că pacienții cu ataxie glutenică pot elimina anticorpii anti-gliadină din organism, dacă respectă o dietă fără gluten. Cu toate acestea, unii cercetători rămân sceptici în privința legăturii inițiale dintre anticorpii anti-gluten și ataxie. Sunt necesare în continuare numeroase cercetări pentru a înțelege mai bine ataxia glutenică.