Glutenul și autismul

Autismul, sau tulburarea din spectrul autist (TSA), este o dizabilitate de dezvoltare care debutează în copilărie și care va avea un impact asupra persoanei pe tot parcursul vieții. TSA poate cauza dificultăți semnificative la nivel social, al comunicării și al comportamentului.

Persoanele cu TSA au adesea dificultăți în privința abilităților sociale, emoționale și de comunicare. Acestea pot repeta anumite comportamente și pot fi deranjate de schimbările din activitățile lor zilnice. Persoanele cu TSA tind să aibă moduri neobișnuite de a învăța, de a-și concentra atenția sau de a reacționa la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Unele persoane cu TSA au dificultăți în a relaționa cu ceilalți, evită contactul vizual și nu se simt confortabil cu manifestările de afecțiune fizică, precum îmbrățișările.

Există numeroase subtipuri de autism, influențate de o combinație de factori genetici și de mediu. Acest lucru înseamnă că fiecare persoană cu TSA va avea un set diferit de puncte forte și de provocări. La vârsta adultă, unele persoane pot avea nevoie de un nivel ridicat de sprijin în activitățile zilnice, în timp ce altele duc o viață independentă.

Semnele TSA apar din primii ani de viață și persistă pe tot parcursul vieții persoanei, însă intervenția timpurie, inclusiv terapia comportamentală și medicația, poate avea rezultate pozitive. TSA este o afecțiune frecventă. Conform Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA, autismul afectează, în prezent, aproximativ un copil din 54 în Statele Unite. Băieții sunt diagnosticați cu autism mai frecvent decât fetele.

Ideea unei legături între gluten și autism a apărut la finalul secolului al XX-lea, plecând de la presupunerea că glutenul ar putea agrava simptomele autismului, provocând o inflamație la nivelul intestinului care s-ar extinde apoi la nivelul creierului. Conform aceleiași teorii, situația ar putea fi similară și în cazul cazeinei, o proteină prezentă în produsele lactate.

Această teorie controversată se bazează pe ideea că copiii cu TSA ar avea un „intestin permeabil" (leaky gut), care ar permite fragmentelor de proteine, precum glutenul sau cazeina, să treacă prin pereții tractului digestiv. Conform acestei teorii, aceste proteine ar putea avea un efect asemănător opioidelor asupra creierului copilului, ducând la o dezvoltare anormală. Mulți copii cu TSA par să aibă, de asemenea, probleme digestive, precum diaree, dureri abdominale, constipație sau reflux, aspect care întărește, în mintea unor persoane, ideea unei legături între autism și alimentație.

Unele cercetări au identificat niveluri anormale de peptide asociate cu descompunerea incompletă a proteinelor gluten, gliadină și cazeină în urina persoanelor cu TSA, însă nu este clar ce ar putea însemna acest lucru.

În absența unui tratament medical eficient pentru autism, este de înțeles că părinții copiilor cu TSA caută măsuri alternative, în speranța că acestea îi vor ajuta pe copiii lor să se dezvolte. Dieta GFCF este una dintre metodele încercate de unii dintre aceștia, iar în diverse sondaje, mulți părinți au declarat că observă o ameliorare ca urmare a acestei diete.

Nu există dovezi științifice solide care să susțină ideea că o dietă fără gluten sau o dietă GFCF ar putea ajuta la reducerea simptomelor autismului, însă unii practicieni din medicina alternativă continuă să recomande acest tip de abordare alimentară.

Au fost realizate numeroase studii care au încercat să analizeze ce impact, dacă există vreunul, are o dietă fără gluten sau o dietă GFCF asupra autismului. Până recent, puține dintre acestea au oferit concluzii foarte fiabile, din cauza unei combinații de factori, precum numărul redus de participanți sau dificultatea de a se asigura că aceștia respectă strict o dietă fără gluten sau cazeină.

În 2019, a fost realizat un studiu de către Universitatea din Varșovia, Polonia, publicat în Journal of Autism and Developmental Disorders. Studiul a implicat 66 de copii cu TSA, dintre care jumătate au urmat o dietă strictă fără gluten timp de șase luni, în timp ce ceilalți 33 au consumat o alimentație normală, cu gluten în cel puțin o masă pe zi. Atunci când schimbările comportamentale au fost măsurate într-un mod standardizat, nu s-au constatat diferențe între cele două grupuri.

O analiză a principalelor studii privind dieta GFCF, realizată în 2017, a arătat că această abordare nu a avut niciun impact măsurabil asupra simptomelor autismului. Este totuși posibil să existe un subgrup restrâns de copii ale căror simptome de autism sunt ameliorate de această dietă, însă, în termeni generali, abordarea nu pare să fie deloc eficientă.

Tentativele de a stabili o legătură între boala celiacă și autism nu au oferit, până în prezent, rezultate concludente. Cel mai amplu studiu realizat până acum, efectuat în Suedia și bazat pe registrul național de sănătate al țării, a constatat că persoanele cu TSA nu erau mai predispuse să fie diagnosticate și cu boală celiacă printr-o biopsie a intestinului.

Cu toate acestea, același studiu a arătat că persoanele cu autism aveau o probabilitate de trei ori mai mare, comparativ cu populația generală, de a avea un test de sânge pozitiv pentru boala celiacă. Acest lucru ar sugera că sistemul lor imunitar reacționa la gluten, fără ca acest fapt să ducă însă la afectarea intestinului. Acest aspect ar putea indica o posibilă legătură, în unele cazuri, între sensibilitatea la gluten non-celiacă și TSA, însă sunt necesare mai multe studii pentru a înțelege dacă există o astfel de legătură și, dacă da, care este natura ei.