FacebookÎn principiu, controalele de urmărire sunt recomandate la 3–4 luni și la 1 an după diagnostic. Ulterior, următoarele evaluări sunt recomandate o dată pe an (pe tot parcursul vieții):
- Examinare clinică: greutate, înălțime, IMC; la copii – stadiul pubertății; stare generală de bine
- Analize de laborator: evaluarea malabsorbției micronutrienților, inclusiv hemoleucogramă completă, statusul fierului, folat, vitamina B12, calciu, fosfat, vitamina D; monitorizarea afecțiunilor autoimune asociate (hormon de stimulare tiroidiană și glicemie serică) și a afecțiunilor hepatice (aspartat aminotransferază/alanin aminotransferază). În cazul în care se constată o creștere semnificativă în greutate la controale, se recomandă efectuarea investigațiilor metabolice de prim nivel (colesterol total, colesterol HDL, trigliceride, glicemie).
- Evaluarea dietei
- Control prin biopsie: este necesar la persoanele cu simptome persistente în ciuda respectării unei diete stricte fără gluten sau la pacienții care dezvoltă simptome de alarmă suplimentare. Este recomandabilă efectuarea unei biopsii de control la adulții cu manifestări inițiale severe, în special la cei peste 40 de ani, la 1–2 ani după începerea dietei fără gluten, pentru a evalua vindecarea mucoasei. De asemenea, biopsia de control este singura metodă posibilă de confirmare a răspunsului la dieta fără gluten la pacienții cu boală celiacă seronegativă.
- Densitometrie osoasă: ar trebui oferită pacienților cu risc crescut de osteoporoză (femei) sau celor cu vârsta peste 55 de ani.
Pentru rudele apropiate ale persoanelor cu boală celiacă (copii, frați/surori, părinți), predispoziția pentru boala celiacă este mai mare (aproximativ 10%) comparativ cu populația generală. De aceea, se recomandă ca rudele de gradul întâi să efectueze analize serologice sau testare genetică pentru HLA-DQ2 și HLA-DQ8. Genotipul indică dacă persoana testată are sau nu o predispoziție genetică pentru boala celiacă.
