La persoanele cu autism, problemele nutriționale și gastrointestinale frecvent întâlnite determină adesea familiile să caute tratamente alternative considerate „inofensive”. Printre acestea se numără dieta fără gluten și fără cazeină (GFCF), care își are originea în teoria opioidă. Aceasta sugerează că digestia cazeinei și a glutenului este incompletă la unele persoane cu autism, ducând la formarea unor substanțe cu efecte similare opiaților. Nivelurile ridicate ale acestor peptide în urină, ca urmare a degradării incomplete, permit acestora să afecteze sistemul nervos prin traversarea barierei hemato-encefalice și interacțiunea cu receptorii opioizi. Unele cazuri raportează îmbunătățiri pozitive ale comportamentului autist, limbajului, interacțiunii sociale și simptomelor gastrointestinale în urma acestei diete. Totuși, în ciuda acestor relatări anecdotice, nu există dovezi suficiente pentru a demonstra în mod clar eficiența acesteia. Mai mult, respectarea pe termen lung a acestei diete poate duce la deficiențe de micronutrienți, ceea ce amplifică dezbaterea privind beneficiile sale pe termen lung.