Mergeți la conținutul principal

Un diagnostic definitiv poate fi stabilit numai printr-o biopsie a intestinului mic. În timpul biopsiei se prelevează fragmente de țesut și se examinează histologic, pentru a stabili o eventuală atrofie vilozitară.

Examinări serologice

Examinările serologice pot confirma suspiciunea de boală celiacă. Aici, în primul rând, sunt examinați anticorpii anti-transglutaminază (ATA) din categoria lgA. Acesta este un test de sânge de rutină și foarte exact. La fel de importantă, dar mai puțin frecventă, este determinarea anticorpilor anti-endomisiu (EMA). Anticorpii anti-gliadina (AGA) din categoria lgA și lgG sunt deosebit de importanți în cazul copiilor cu vârsta sub 3 ani, deoarece dau un rezultat mai clar decât ceilalți anticorpi. Modificarea izolată a AGA-lgG nu este suficientă pentru un diagnostic, cu excepția cazului copiilor cu deficit de lgA.

Biopsia intestinului subțire

În cazul unor rezultate serologice pozitive se recomandă o biopsie a intestinului subțire, care se realizează prin intermediul unei gastroscopii. Dacă există rezultate serologice pozitive, precum și modificări tipice în zona intestinului subțire (atrofie vilozitară, creșterea anticorpilor în membrana mucoasă a intestinului subțire), atunci diagnosticul de boală celiacă poate fi cu siguranță confirmat.

Testul de anduranță

Dacă sunteți nesigur, când boala celiacă nu poate fi diagnosticată clar, unii gastroenterologi recomandă reintroducerea glutenului în dietă, după 2 ani de menținere a unei diete fără gluten, pentru o scurtă perioadă de timp. Diagnosticul poate fi confirmat dacă după o nouă ingestie de gluten, rezultă o recidivă clinică și bioptică în câteva luni (în cazuri rare, după ani). Expunerea la gluten trebuie să aibă loc sub supraveghere medicală strictă.