Boala celiacă vs. IBS: învață să le diferențiezi

Boala celiacă este o tulburare autoimună în care ingerarea glutenului duce la afectarea intestinului subțire. IBS este o tulburare digestivă care provoacă durere și disconfort. Simptomele IBS pot apărea și dispărea, însă simptomele bolii celiace și leziunile intestinale apar de fiecare dată când persoana consumă gluten. Cele două afecțiuni sunt foarte diferite, dar au simptome similare care se agravează după consumul anumitor tipuri de alimente.

Simptomele bolii celiace pot varia, dar pot include crampe abdominale, balonare, diaree, constipație, greață sau oboseală cronică, precum și simptome psihologice, cum ar fi anxietatea și depresia. Simptomele comune ale IBS includ, de asemenea, crampe abdominale, balonare, diaree și constipație. Persoanele cu IBS tind să aibă episoade de aproximativ șase ori pe an sau mai mult. Durata acestor episoade, de câteva zile sau săptămâni, depinde de fiecare persoană și poate varia de la un episod la altul.

Boala celiacă este o tulburare autoimună declanșată de ingestia de gluten, o proteină prezentă în grâu, orz și secară. La persoanele cu boală celiacă, glutenul determină sistemul imunitar să atace celulele care căptușesc peretele intestinului subțire. Această afectare împiedică organismul să digere și să utilizeze corect nutrienții, ceea ce, pe lângă simptomele digestive, poate duce la o serie întreagă de alte probleme de sănătate, inclusiv anemie, malnutriție sau creștere insuficientă la copii.

IBS este o tulburare funcțională a intestinului, ceea ce înseamnă că este o problemă legată de modul în care funcționează sistemul digestiv. Problemele asociate cu IBS apar în intestinul mijlociu și inferior și includ, de obicei, gaze neplăcute, balonare și dureri abdominale.

Intoleranța la gluten, sau sensibilitatea la gluten non-celiacă, se referă la persoanele care nu pot tolera glutenul și experimentează simptome similare cu cele ale persoanelor cu boală celiacă – dar care nu poartă gena pentru boala celiacă. Din nou, cheia este diagnosticul. Dacă se pare că glutenul declanșează simptomele, este important să faci un test pentru boala celiacă. Dacă testul este negativ, este posibil să ai sensibilitate la gluten non-celiacă, care se tratează, de asemenea, printr-o dietă fără gluten.

Boala celiacă are un tratament specific și eficient, care constă în adoptarea unei diete stricte fără gluten. Dacă glutenul este evitat, reacția autoimună care provoacă leziuni nu apare, iar simptomele se ameliorează.

Tratamentul IBS este mai complex și individualizat. Nu există un remediu pentru IBS, dar există modificări ale dietei și stilului de viață care pot reduce simptomele. Medicul poate prescrie, de asemenea, medicamente pentru a ajuta la ameliorarea anumitor simptome, cum ar fi diareea sau constipația.

Majoritatea persoanelor cu IBS spun că anumite alimente le declanșează simptomele. Alimentele „declanșatoare” frecvente includ produsele lactate, usturoiul, ceapa, alcoolul și unele fructe, precum merele. O dietă fără gluten poate ajuta, de asemenea, persoanele cu IBS. FODMAP-urile sunt carbohidrați cu lanț scurt, care sunt slab absorbiți în intestinul subțire și au fost legați de apariția simptomelor IBS. Dacă ai IBS, discută cu medicul și/sau cu un nutriționist despre identificarea alimentelor care ar putea declanșa sau agrava simptomele tale.

Pentru diagnosticul bolii celiace, un simplu test de sânge poate indica prezența anticorpilor asociați acestei afecțiuni. De obicei, se analizează și o biopsie prelevată din intestinul subțire pentru confirmarea diagnosticului. Rudelor de gradul întâi ale persoanelor cu boală celiacă li se recomandă să fie testate pentru această afecțiune.

Nu există un test specific pentru IBS, astfel încât diagnosticul se bazează pe criterii legate de simptome. Este important să ții evidența simptomelor și să colaborezi cu medicul pentru a le aborda pe fiecare în mod corespunzător.

Este important să discuți cu medicul dacă ai oricare dintre simptomele asociate cu IBS sau boala celiacă. Istoricul familial poate fi relevant, iar monitorizarea alimentației poate fi, de asemenea, utilă. Ambele afecțiuni pot fi dificil de gestionat, dar există tratamente care te pot ajuta să trăiești viața la maximum.