Boala celiacă și intoleranța la lactoză 

Boala celiacă este o afecțiune autoimună care, dacă nu este diagnosticată și tratată cu o dietă fără gluten, poate duce la probleme de sănătate foarte grave pe măsură ce intestinul subțire devine din ce în ce mai deteriorat și capacitatea sa de a absorbi nutrienții este afectată. Boala celiacă este întotdeauna permanentă și se manifestă în cadrul familiilor. 

Intoleranța la lactoză, dacă este cauzată de deficitul primar de lactază, provine și dintr-o variație genetică. Dar multe persoane dezvoltă o intoleranță la lactoză temporară cauzată de un deficit secundar de lactază, care este cauzat la rândul lui de o altă tulburare care afectează intestinul, cum ar fi gastroenterita sau boala celiacă. De obicei, în astfel de cazuri, intoleranța la lactoză va dispărea la un moment dat. 

Când o persoană este diagnosticată cu boala celiacă pentru prima dată, mucoasa intestinală a acesteia este încă afectată de daunele cauzate de consumul de gluten. Această afectare a intestinului poate face ca organismul să nu producă suficientă lactază sau ca enzima care este produsă să nu funcționeze corect. 

Odată ce un pacient celiac urmează o dietă fără gluten, intestinul său se poate vindeca și capacitatea de a produce lactază și de a digera lactoza ar trebui să revină. Majoritatea persoanelor cu boala celiacă ce urmează o dietă strictă fără gluten nu vor dezvolta intoleranță la lactoză. 

Intoleranța la gluten sau sensibilitatea non-celiacă la gluten (NCGS) sunt termeni folosiți pentru a descrie situația persoanelor care nu pot tolera glutenul în alimente și prezintă simptome similare celor care au boala celiacă - dar fără leziuni intestinale, așa cum se întâmplă în cazurile celiace. Există o suprapunere majoră între simptomele NCGS și intoleranța la lactoză, iar cercetările sunt în desfășurare pentru a identifica dacă există vreo interacțiune între cele două afecțiuni.

Nici boala celiacă, nici intoleranța la lactoză nu au un remediu, ambele fiind tratate prin evitarea alimentelor care provoacă simptomele. Singurul tratament acceptat pentru boala celiacă este o dietă strictă fără gluten. Intoleranța la lactoză este tratată prin evitarea alimentelor care conțin lactoză, cu speranța, în multe cazuri, că organismul își va recăpăta capacitatea de a produce lactază, astfel încât lactoza să poată fi digerată din nou. 

Având în vedere suprapunerea posibilelor simptome ale bolii celiace, sensibilității non-celiace la gluten (NCGS) și intoleranței la lactoză, este important să obțineți un diagnostic corect din partea unui medic. Boala celiacă poate fi testată prin recoltarea unei probe de sânge, dar este important să nu eliminați glutenul din dietă înainte de acest moment, deoarece testul funcționează prin identificarea anticorpilor pe care organismul unui pacient celiac îi creează ca răspuns la gluten. 

Persoanele cu sensibilitate non-celiacă la gluten pot crede că au boala celiacă, dar apoi constată că testul este negativ pentru această afecțiune. În acest caz, se va elimina glutenul din dietă și se va observa dacă simptomele se diminuează sau nu. Intoleranța la lactoză este diagnosticată și prin observarea rezultatelor în urma eliminării lactozei din dietă. 

Este important să solicitați sfatul medicului și ajutorul unui dietetician atunci când schimbați dietele. Atât o dietă fără gluten, cât și una fără lactoză reprezintă provocări și ambele pot duce la dezechilibre în alimentație dacă nu se acționează cu atenție.