Boala celiacă la bebeluși: tot ceea ce trebuie să știți

Boala celiacă afectează aproximativ una din 100 de persoane și poate apărea în orice moment după introducerea grâului sau a altor alimente care conțin gluten în dieta unui bebeluș. Aceasta apare de obicei în jurul vârstei de 6-9 luni, iar oamenii de știință investighează dacă momentul sau modul în care glutenul este introdus în alimentație poate contribui la prevenirea bolii celiace.

Unii copii care suferă de boala celiacă o pot dezvolta foarte repede după prima lor expunere la gluten, în timp ce alți copii pot avea simptome de-abia după ani de zile.  

Va avea copilul meu boala celiacă?  

Boala celiacă este ereditară. Dacă mama, tatăl, un frate sau o soră ai bebelușului suferă de boala celiacă, există o probabilitate de 1 din 10 ca și copilul să dezvolte această afecțiune. În astfel de cazuri, este foarte important să se testeze copilul la primele semne posibile de boală celiacă.  

În ceea ce privește boala celiacă la bebelușii alăptați la sân, se pare că este foarte rar ca un bebeluș să dezvolte această afecțiune înainte de a mânca alimente solide. Acestea fiind spuse, unele cercetări sugerează că mamele pot transmite o parte din gluten în laptele matern, dacă acestea consumă alimente care conțin gluten. De fapt, numeroși medici consideră că micile cantități de gluten care ajung la bebeluș prin alăptare să fie foarte probabil utile, ca o primă expunere limitată la gluten. 

Boala celiacă este, de asemenea, mai probabilă la un copil care are sindromul Down, diabet de tip 1 sau o altă afecțiune autoimună.

Sugarii cu boală celiacă reacționează la gluten într-o varietate de moduri în ceea ce privește gravitatea și momentul. Unii copii prezintă simptome la câteva minute sau ore după ce au consumat gluten, iar aceste simptome pot dispărea destul de repede. Alții pot dezvolta simptome mai lent, iar acestea pot dura câteva zile sau chiar săptămâni. Numeroși copii vor avea simptome ușoare, ușor de trecut cu vederea, cum ar fi gaze, dureri abdominale, constipație sau diaree. Alții ar putea avea simptome mai nocive sau de lungă durată, inclusiv creștere precară sau pierdere în greutate.

Alte simptome la care trebuie să fiți atenți în cazul bebelușilor care ar putea suferi de boala celiacă sunt vărsăturile, balonarea, iritabilitatea sau lipsa de interes pentru joacă și scaunul foarte urât mirositor al bebelușului.   

În cazul în care copilul dvs. prezintă oricare dintre simptomele menționate mai sus, trebuie să discutați acest lucru cu medicul pediatru. Acesta poate recomanda efectuarea anumitor teste, pentru a identifica ce problemă ar putea fi. Este important să nu schimbați dieta copilului în această etapă, deoarece testele pentru boala celiacă nu vor oferi un rezultat corect dacă nu există deloc gluten în dieta copilului.

De obicei, boala celiacă are o diagnosticare în două etape. Mai întâi se folosește un test de sânge pentru a detecta anticorpii produși de sistemul imunitar care atacă glutenul. Dacă acest test este pozitiv, se prelevează pentru testare o mostră de biopsie din intestin cu ajutorul unui endoscop (un tub cu lumină și cu cameră) introdus în interiorul corpului.  

Nu intrați în panică în cazul în care bebelușul dvs. este diagnosticat cu boala celiacă. De obicei, sugarii răspund bine la tratamentul cu o dietă fără gluten. Majoritatea copiilor se simt mult mai bine după doar două săptămâni de dietă și ajung la o înălțime și la o greutate normale. Se crede că boala celiacă este una dintre cele mai subdiagnosticate afecțiuni, fiind posibil ca un număr mai mare de persoane să o aibă și să nu-și dea seama. Un diagnostic de boală celiacă deschide calea către o stare de sănătate bună prin respectarea strictă a unei diete fără gluten, în timp ce necunoașterea diagnosticului poate duce la alte complicații de sănătate mai târziu în viață. 

Boala celiacă nu este vindecabilă la bebeluși, copii sau adulți. Cu toate acestea, există cazuri de sugari care au o problemă temporară cu glutenul, cauzată de obicei de o infecție intestinală. Aceasta este cunoscută sub numele de intoleranță tranzitorie la gluten.  

Boala celiacă, sensibilitatea la gluten și alergia la grâu sunt adesea confundate la bebeluși și la pacienții de toate vârstele. Toate implică o formă de intoleranță la proteinele găsite în cereale, iar simptomele pot fi foarte asemănătoare.   

Intoleranța la gluten sau sensibilitatea non-celiacă la gluten (NCGS) sunt termeni utilizați pentru a descrie starea persoanelor care nu tolerează glutenul și care prezintă simptome similare celor care suferă de boala celiacă - dar fără același tip de leziuni intestinale. Sensibilitatea la gluten afectează aproximativ 18 milioane de persoane în Statele Unite - de peste șase ori mai mult decât numărul persoanelor care suferă de boala celiacă. Simptomele NCGS pot apărea și dispărea, dar boala celiacă este întotdeauna permanentă.  

Alergia la grâu este o reacție alergică la alimentele care conțin grâu. Reacția alergică poate fi cauzată de consumul de grâu și, în unele cazuri, de inhalarea făinii de grâu. Alergia la grâu este o alergie frecventă în rândul copiilor mici, dar mulți o vor depăși când vor crește.  

Singurul tratament pentru boala celiacă este o dietă strictă, 100% fără gluten, care trebuie urmată pe tot parcursul vieții. Este important ca bebelușul să treacă la o dietă fără gluten cât mai repede posibil, pentru a elimina simptomele și pentru a vindeca intestinul subțire.  

Căutarea de consiliere și de sprijin din partea unei asociații sau din partea unui grup local de sprijin vă va ajuta să obțineți informațiile de care aveți nevoie cu privire la dieta fără gluten și vă va ajuta să vă asigurați că cel mic este bine hrănit. Va fi, de asemenea, important să vă asigurați că tot cercul de îngrijitori din jurul copilului știe despre această afecțiune, inclusiv membrii familiei, prietenii și profesorii.      

Din câte se cunoaște în prezent, nu există nicio modalitate de a preveni apariția bolii celiace la un copil. Cu toate acestea, cercetările medicale încep să investigheze unele dintre variabilele care pot avea un impact asupra faptului dacă un copil predispus genetic va dezvolta sau nu în cele din urmă această afecțiune. 

Mai multe studii au sugerat că alăptarea poate juca un rol protector. În unele cazuri, se crede că alăptarea prelungită în timpul introducerii glutenului în hrana solidă a bebelușului poate conduce la un risc redus de boală celiacă. Câteva studii sugerează că cel mai bun moment pentru a introduce glutenul în dieta bebelușului este între patru și șase luni și, preferabil, cât timp este încă alăptat. Cu toate acestea, cercetările în acest domeniu sunt în curs de desfășurare și se cunosc puține informații cu privire la cantitățile exacte de gluten care ar trebui să fie administrate unui copil în perioada „fereastrei de oportunitate”, dintre lunile a cincea și a șasea. Deocamdată,, experții sunt de acord că glutenul trebuie introdus înainte de vârsta de șapte luni.